Targu Neamt este o asezare urbana tipic subcarpatica. Pozitia sa la contactul dintre zona montana si cea de deal si de podis a determinat fizionomia si dezvoltarea  în timp a orasului.Din punct de vedere geografic este situat in partea central-estica a Romaniei, in depresiunea Ozana-Topolita (Neamtului), pe cursul mijlociu al raului Ozana (Neamt).

Printre instituţiile localităţii cu o însemnătate de prim rang pe plan social se regăseşte Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Tg. Neamţ, acesta reprezintând o formă a instituţiei statului care asigură toate nevoile vieţii individuale şi sociale normale unor persoane aflate in dificultate, numite generic << beneficiari >>.

Dacă până în 1999 unitatea a funcţionat sub diferite titulaturi ( Azil de bătrâni , Cămin spital) după această data unitatea a continuat să funcţioneze sub denumirea de „Centru de Îngrijire şi Asistenţă Tg. Neamţ”.

Noua unitate este realizată după revoluţia din 1989, mai precis în perioada 1992-1997, în colaborare cu Fundaţia „Friesland – Romenie” din Olanda după un proiect olandez adaptat la condiţiile şi legislaţia statului român.      În anul 1989 unitatea funcţiona într-o clădire ce data din 1850, improprie şi total nefuncţională pentru destinaţia ce o avea.

Concret construcţia oferea următoarele condiţii:

• Saloane a câte 6 – 8 – 12 paturi, parte din ele fără lumină naturală;
• Capacitate de cazare 60  persoane;
• Holul de intrare în saloane devenea sală de mese;
• Bucătăria avea o singură cameră atât pentru pregătit zarzavatul, preparatul hranei calde, cât şi pentru  spălatul şi dezinfectatul veselei;
• Existau două grupuri sanitare “tip ţărăneşti”;
• O spălătorie pentru zilele de luni, marţi, miercuri şi baie pentru joi şi vineri, iar apa se încălzea la cazanul cu lemne;
• O cameră 3/2 pentru lenjeria unităţii;
• O cişmea unde beneficiarii îşi făceau toaleta de dimineaţă;
• Încălzirea se realiza cu sobe cu lemne;După 1989, odată cu pătrunderea în România a informaţiilor cu privire la modul cum sunt îngrijite persoanele cu nevoi speciale în ţările occidentale, conducerea căminului de atunci, care este şi în prezent a întreprins toate demersurile pentru a se realiza o construcţie nouă, construcţie care să corespundă, standardelor europene de ocrotire şi îngrijire a persoanelor cu nevoi speciale.

Demersurile au fost iniţiate de către „Comitetul de acţiune” din care făceau parte: director – Nemţanu Arsinica, administrator – Azoiţei Cătălin şi magaziner – Mironeasa Lucia. Comitetul a fost sprijinit în realizarea demersurilor de către toţi salariaţii instituţiei. Acţiunea a avut un efect pozitiv şi în perioada 1990 – 1997 s-a realizat la Tg. Neamţ un ansamblu de 5 construcţii, care asigură aceeaşi capacitate de 60 de locuri. Demersurile întreprinse în timp pentru realizarea noului centru au fost următoarele:

• 1  decembrie 1990 – în Olanda, directoarea „Căminului Spital Somatici Cronici” Tg. Neamţ propune organizaţiei „Stichting Friesland – Roemenie” să o sprijine ca să transpună realitatea olandeză în România prin construirea unui modern ansamblu pentru asistenţa şi îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale;
• 19 martie 1991 – memoriu adresat S.S.H. Bucureşti pentru aprobarea realizării unei construcţii care să o înlocuiască pe cea care data din anul 1850;
• 25 aprilie 1991 – în cadrul I.T.S.H. Neamţ are loc prima discuţie în vederea construirii unui nou cămin după un proiect olandez. La această discuţie au participat : din partea I.T.S.H. Neamţ Inspector Şef Ignatovici Lazăr Mihaela; din partea organizaţiei „Stichting Friesland – Roemenie” vicepreşedintele Theo Van Eijden şi din partea Căminului Spital Tg. Neamţ Director Nemţanu Arsinica;
• 15 mai 1991 – întocmirea temei de proiectare de către I.T.S.H. Neamţ şi Căminul Spital Somatici Cronici Tg. Neamţ încredinţarea acesteia spre executare proiectantului „Alpin Proiect SA Piatra Neamţ”  arhitect Mihaela Ţepeş;
• 4 iulie 1991 – Organizaţia „Friesland – Roemenie” confirma printr-un fax adresat I.T.S.H. Neamţ, sprijinul pentru realizarea noului cămin, fax care poartă semnătura vicepreşedintelui Theo Van Eijden;
• 25 octombrie 1991 – semnarea „declaraţiei de intenţie”, document încheiat la nivelul conducerii I.T.S.H. Neamţ şi a Căminului Spital Somatici Cronici Tg.Neamţ de către organizaţia olandeză „Friesland – Roemenie” prin preşedintele fundaţiei Jan Hofstra;
• 20 noiembrie 1991 – aprobarea de către Ministerul Finanţelor a finanţării construirii la Tg. Neamţ a unui nou Cămin Spital;
• 024 ianuarie 1992 – obţinerea autorizaţiei de construcţie pentru noul obiectiv, autorizaţie eliberată de Prefectura Neamţ – prefect Ing. Alexandru Ţibulcă;
• 24 august 1992 – organizarea licitaţiei în vederea încredinţării construirii noului obiectiv;
• 18 septembrie 1992 – încheierea contractului privitor la construirea noului obiectiv cu S.C. Comre S.A. Piatra Neamţ;
• 3 noiembrie 1992 – turnarea pietrei de temelie la noul Cămin Spital din Tg. Neamţ;
• 17 iunie 1994 – semnarea protocolului referitor la contribuţia organizaţiei olandeze „Friesland – Roemenie” cu suma de 200.000 DM la construcţia Căminului Spital Somatici Cronici din Tg. Neamţ, de către Inspector Şef I.T.S.H. Neamţ – Dr. Ana Iosefina Sezonov, Directorul Căminului Spital Somatici Cronici Tg Neamţ – Arsinica Nemţanu şi preşedintele organizaţiei olandeze Jan Hofstra;
• 15 septembrie 1994 – inaugurarea primului pavilion de cazare, a centralei termice şi a spălătoriei;
• 13 octombrie 1994 – inaugurarea celui de-al doilea pavilion de cazare;
• noiembrie 1994 – demolarea parţială a vechii clădiri;
• 17 mai 1995 – inaugurarea celui de-al treilea pavilion de cazare;
• iulie 1997 – Consiliul de Administraţie al Căminului Spital Somatici Cronici Tg. Neamţ propune realizarea unui simbol specific olandez „moara de vânt”, ca un semn de recunoştinţă pentru ajutorul dat;
• august 1997 – demolarea ultimei părţi din vechea clădire;
• septembrie 1997 – realizarea proiectului pentru construcţia unei capele ortodoxe, la iniţiativa preotului paroh Dogariu Ioan;
• 13 octombrie 1997 – Sfinţirea locului pentru construcţia capelei centrului „Sf. Pantelimon”;
• 21 octombrie 1997 – inaugurarea pavilionului central multifuncţional.
• 25 septembrie 2004 - inaugurarea microfermei;
• 26 iulie 2009 – Sfinţirea Capelei centrului  “ Sf. Pantelimon”

Realizarea noului centru  şi apoi modernizarea acestuia a fost posibilă cu sprijinul următoarelor autorităţi şi a reprezentanţilor săi începând cu martie 1991 şi până în prezent:

• Miniştri Secretari de Stat ai S.S.P.H. Bucureşti:

- Rodica Munteanu
- Marghirescu Constantin
- Paul Ciobănelu
- Gabriela Popescu

• Preşedinţi ai A.N.P.H. Bucureşti

-   Constantin Stoenescu
-   Florian Sălăjanu
-   Silviu Didlilescu
-   Doina Micşunica Dreţcanu
-   Ioana Mihaela Leşe

• Consiliul Judeţean Neamţ:

- preşedinte Ioan Onisei
- preşedinte Raul Constantin Bobeanu
- preşedinte Dan Vasile Constantin
- preşedinte Vlad Marcoci
- preşedinte Vasile Pruteanu
- secretar general Daniel Harasemiuc
- secretar general Mihaela Lazăr Ignatovici.

• Prefecţi ai judeţului Neamţ:

- Alexandru Ţibulcă
- Alexandru Casapu
- Dan Marian Lospa
- Vasile Şendrea
- Vlad Marcoci
- Vasile Pruteanu
- Ioan Munteanu
- Toader Mocanu
-  Mihai Archip

• I.S.T.P.H. Inspectori Şefi jud.Neamţ:

- Mihaela Lazăr Ignatovici
- Constantin Ciurdea
- Ana Iosefina Sezonov
- Camelia Prisecaru
- Mihai Hanganu.

• Consiliul Local Tg. Neamţ:

- primar Mihai Ardeleanu
- primar Serafim Lungu
- primar Decebal Arnăutu.

• Fundaţia „Stichting Friesland – Roemenie”:

- preşedinte Jan Hofstra
- preşedinte Martin Engbrenghoff
- vicepreşedinte Theo Van Eijden.

• Parohia Sf.Voiezii Mihail şi Gavril Tg Neamţ

- Pr. Paroh Dogariu Ioan

Ca urmare a eforturilor depuse şi a rezultatelor obţinute în edificarea noii instituţii, centrul prin reprezentatul său domnişoara Director Arsinica Nemţanu, a primit următoarele distincţii :

-din partea Preşedenţiei României, brevetul şi medalia :„Crucea Naţională Serviciul Credincios – clasa I”.

-din partea Guvernului României : „Diploma de Excelenţă”.

Odată cu democratizarea societăţii şi creşterea calităţii condiţiilor de viaţă si a serviciilor oferite în centru, imagina acestuia la nivelul comunitatii locale s-a imbunătăţit substanţial.

Centrul, reprezentand un punct de sprijin foarte important atât pentru persoanele cu nevoi speciale cât şi pentru familiile acestora.

Astfel prin oportunităţile oferite de către centru, membrii familiilor si comunitatea în general şi-au schimbat mentalitatea, având o deschidere mai mare pentru persoanele cu nevoi speciale, an de an ţmbunătăţindu-se activităţile în comun ( beneficiari-comunitate).